13 martie 2008 
Fara Comentarii »
50 de ani de existenta a Parlamentului European
Cu jumatate de secol in urma, Parlamentul European s-a reunit pentru prima data la Strasbourg, sub numele de Adunarea Parlamentara Europeana. Acest for a devenit Parlamentul European abia in martie 1962. In cei 50 de ani de existenta, acesta a evoluat de la un simplu organ consultativ la o institutie cu puteri legislative, bugetare si de control asupra altor institutii europene. Aniversarea de anul acesta marcheaza prima reuniune a deputatilor europeni, reuniune care a avut loc la Strasbourg pe 19 martie 1958.
Fondat de sase tari, institutia a ajuns astazi sa aiba 27 de tari membre reprezentate de 785 de eurodeputati, fiind unul dintre cele mai mari foruri legislative din lume.
Noua Constitutie Europeana trateaza pe larg viitorul Parlamentului European.
Astfel, Tratatul de la Lisabona propune o Europa mai democratica si mai transparenta, in care Parlamentul European si parlamentele nationale se bucura de un rol consolidat, in care cetatenii au mai multe sanse de a fi ascultati si care defineste mai clar ce este de facut la nivel european si national.
Astazi, la 50 de ani de la prima reuniune a forului legislativ european, Parlamentul European are noi atributii privind legislatia, bugetul Uniunii Europene si acordurile internationale
Potrivit noului Tratat, Parlamentul European, este ales direct de catre cetatenii Uniunii Europene. De asemenea, prin faptul ca se recurge mai des la procedura de codecizie in cadrul elaborarii politicilor europene, Parlamentul European se afla pe o pozitie de egalitate cu Consiliul, care reprezinta statele membre, in ceea ce priveste adoptarea celei mai mari parti a legislatiei Uniunii Europene.
La aniversarea de 50 de ani, romanii au si ei parlamentari europeni. Este un sentiment placut sa faci parte din prima „generatie” de europarlamentari romani, la sarbatarea a jumatate de secol de succes a Parlamentului European.
12 martie 2008 2 Comentarii »
Violenta impotriva copiilor romani in scolile din Italia
In ultimele luni au fost semnalate presei o serie de manifestari violente cu caracter rasist si xenofob avand drept tinta copiii romani care urmeaza forme de invatamant in Italia.
Doua cazuri au atras atentia opiniei publice: primul caz priveste un baiat de 13 ani din Civitavecchia, de langa Roma, care a ajuns la urgenta in urma unei batai primite din partea unui coleg italian. In urma expunerii acestui caz, mai multe mame romance s-au plans cu privire la agresiunile suferite de copiii lor la scoala.
In cel de al doilea caz, discriminarea si stigmatizarea este si mai evidenta, ajungandu-se pana in punctul in care o mama romanca a soliticitat schimbarea numelui de familie al fiului ei, motivul fiind frapant: copilul nu mai vrea sa fie roman si nici sa auda de Romania.
Cauza acestui comportament sta in faptul ca, desi vorbeste italiana si se integreaza foarte bine in societatea italiana, copilul este zilnic batjocorit de colegii sai pentru simplul fapt ca este roman. Asemenea cazuri de violenta in scoala au mai fost semnalate in Peninsula si sunt cunoscute sub denumirea bullismo.
Este foarte trist sa aflam din presa ca in scolile din Italia copiii romani sunt agresati fizic si verbal.
Este inacceptabil ca intr-un stat membru al UE nu sunt respectate principii fundamentale iar rasismul, xenofobia si discriminarea aduc atingeri grave integritatii fizice si psihice cetatenilor romani.
Orice cetatean european aflat in mod liber si legal intr-un stat membru trebuie sa beneficieze de acelai tratament ca si cetatenii statului respectiv. Viitorul societatilor noastre sta in formarea si educarea copiilor nostri si, de aceea, cred ca este nevoie de un control atent al violentei in scoli, cu atat mai mult cu cat aceasta este dublata de xenofobie.
Este important de subliniat faptul ca marea majoritate a acestor manifestari ce au in centru copiii romani din scolile italiene sunt rezultatul campaniei mediatice indreptate contra romaniilor din Italia, de la sfarsitul anului trecut.
05 martie 2008 2 Comentarii »
Vot uninominal
Marţi 4 martie 2008, Camera Deputaţilor a aprobat proiectul legii pentru alegerea prin vot uninominal a membrilor viitorului Parlament al României.
Legea în sine este, a fost, si va fi în continuare viu comentată, discutată si analizată de presă, politicieni sau specialişti în drept sau sisteme electorale. De aceea cred că nu mai este nevoie de alte comentarii asupra elementelor tehnice şi mă voi opri doar asupra unor aspecte de noutate cuprinse in textul viitoarei legi.
As vrea să remarc în primul rând că pentru prima dată în istoria României, o iniţiativă legislativă propune reprezentarea parlamentară a românilor care trăiesc în afara graniţelor ţării. Propunerea legislativă prevede repartizarea a două mandate de senator şi a patru mandate de deputat acestora, parlamentari aleşi direct de către conaţionalii noştri care locuiesc în străinătate, tot prin vot uninominal.
Un alt obiectiv important al acestei propuneri legislative este reprezentat de prevenirea fraudelor electorale. Votul desfăşurându-se în colegii uninominale, este eliminată posibilitatea de a vota prin sistemul turismului electoral, fiecare cetăţean putând să voteze numai la secţia de votare la care este arondat. Insistăm de asemenea pentru utilizarea cărţilor de alegător, ca modalitate eficientă de prevenire a votului dublu.
Personal consider că introducerea votului uninominal este un avantaj pentru tinerii din politica românească, ei putând acum ca pe baza propriilor lor competenţe să candideze pentru obţinerea unui mandat de senator sau deputat, fără a mai fi nevoie ca să fie „agreeaţi ” pe listă de către conducerea partidului.
PNL a susţinut încă din anii ‘90 reformarea clasei politice, un proces extrem de complex, cu multe aspecte delicate, votul uninominal nefiind decât o componentă a acestui proces. PNL a fost primul partid politic care a propus un proiect legislativ de vot uninominal, revăzut şi ameliorat în anul 2005, proiect care ulterior s-a materializat într-o propunere legislativă privind “Codul electoral”.
Ceea ce vreau să remarc, şi o fac cu mare satisfacţie, este căi, ntroducerea votului uninominal reprezintă dovada clară a maturităţii la care a ajuns clasa politică românească, clasă politică care a realizat necesitatea propriei reforme în contextul recunoaşterii şi aplicarii valorilor europene în societatea românească.
De asemenea, este important de remacat faptul că politicienii români au răspuns practic unei dorinţe a cetăţenilor României, care, în marea lor majoritate, susţin noul sistem electoral, în contextul în care încrederea alegătorilor în politicienii români devenise tot mai mică.
În aceste condiţii putem constata succesul întregii clase politice care a pus reforma, deci România modernă şi valorile democraţiei europene, în faţa intereselor politicianiste.
