Arhiva pentru categoria ‘Educatie’
14 martie 2011 
3 Comentarii »
Initiativele politice intreprinse in ultimele luni la nivel european au urmarit, in mod deosebit, implementarea unor masuri care sa contribuie la sustinerea si incurajarea cercetarii si a inovarii, doua domenii considerate prioritare in cadrul Strategiei UE 2020 pentru crestere economica. Lansata anul trecut ca raspuns la provocarile impuse de criza economica, aceasta strategie isi propune sa transforme UE intr-o economie inteligenta, durabila si favorabila incluziunii, cu un nivel ridicat de ocupare a fortei de munca, productivitate si coeziune sociala. Este vorba despre o agenda destinata tuturor statelor membre care ia in considerare diverse nevoi si specificitati nationale pentru a promova cresterea tuturor. In cadrul acesteia, Comisia Europeana a stabilit sapte initiative principale pentru a stimula realizarea de progrese in fiecare domeniu prioritar iar una dintre ele este initiativa „O Uniune a inovarii”. Aceasta se adreseaza in mod deosebit cercetarii si prin intermediul ei, Uniunea Europeana isi propune sa imbunatateasca conditiile si accesul la finantari, destinate acestor domenii pentru a garanta transpunerea in practica a ideilor inovatoare dar si pentru cerestere economica si locuri de munca.
Asadar, cercetarea are un rol central in cadrul politicilor europene actuale si drept urmare este inclusa intr-una dintre cele trei prioritati esentiale ale strategiei si anume realizarea unei cresteri inteligente prin dezvoltarea unei economii bazate pe cunoastere si inovare. Concret, UE 2020 urmareste ca prin intermediul investitiilor in activitati de cercetare si dezvoltare, sa elimine decalajul dintre Europa, pe de o parte, si Statele Unite ale Americii si Japonia, pe de alta parte.
Urmand acelasi obiectiv, inca din anul 2008, Consiliul Uniunii Europene a subliniat, intr-un document privind orientarile viitoare asupra spatiului european, faptul ca cercetarea, inovarea si educatia stau la baza competitivitatii si dezvoltarii durabile in Europa si trebuie sustinute pentru a avea o economie puternica bazata pe cunoastere.
Din pacate, in tara noastre nu sunt urmarite obiectivele mentionate anterior iar Legea Educatiei are un numar foarte mic de reglementari privind cercetarea stiintifica, cuprins in doar trei articole. Mai mult decat atat, legea pune in pericol viitorul cercetarii si calitatea procesului de educatie prin inlaturarea profesorilor universitari ajunsi la varsta de 65 de ani, chiar si a celor care asigura performanta in domeniul academic. Mai exact, actul prevede la Articolul 289 pensionarea tuturor cadrelor didactice si a personalului de cercetare la 65 de ani, o varsta care este impusa fara a lua in considerare activitatea academica a unui profesor, importanta ei in cadrul universitatii si in asigurarea unei recunoasteri internationale.
Citez din lege:
“Art. 289. — (1) Personalul didactic și de cercetare se pensionează la împlinirea vârstei de 65 de ani.
(2) În învățământul superior de stat, particular și confesional se interzice ocuparea oricărei funcții de conducere sau de administrare, la orice nivel al universității, după pensionare. Mandatele celor care dețin funcții de conducere sau de administrare, la orice nivel al universității, încetează de drept în cazul persoanelor care au împlinit vârsta de pensionare. Fac excepție de la aceste reglementări funcțiile de membru al
consiliului de administrație al universităților particulare.”
Stim cu totii ca toate centrele de cercetare se bazeaza pe recunoasterea profesionala de care un profesor de elita se bucura la nivel mondial si care joaca un rol foarte important in atragerea de granturi si investitii pentru institutia din care face parte. Ori, in situatia in care aceste cadre didactice sunt inlaturate o data cu intrarea in vigoare a reglementarilor mentionate, universitațile vor ramane fara profesorii de varf iar acestia vor fi tentati sa se orienteze catre alte institutii de peste hotare. De asemenea, numarul de inscrieri la doctorat va avea si el de suferit pentru ca majoritatea acestor profesori sunt indrumatori si atrag interesul din partea viitorilor doctoranzi cu diferite propuneri de cercetare.
In opinia mea, legea ar trebui macar sa ofere posibilitatea institutiilor de invatamant superior de a evalua, in functie de activitatea academica si stiintifica, necesitatea mentinerii unui profesor chiar si dupa implinirea varstei de pensionare. Astfel de masuri sunt aplicate in tari precum Franta, Anglia sau Germania si ar fi trebuit incluse si in legislatia din tara noastra. Ele aduc din nou in discutie principiul autonomiei universitare si gradul de libertate pe care il au aceste institutii din Romania in ceea ce priveste administrarea interna.
Din pacate, in acest moment, nu avem in Romania un cadru stabil pentru sistemul de invatamant si cercetare pe care sa il putem implementa in vederea unei adevarate relansari economice bazata pe principiile avansate la nivel european. Avem in schimb o lege care penalizeaza experienta profesionala si performanta dobandita de cadrele didactice si distruge educatia si cercetarea din Romania. De aceea, cred ca ea ar trebui sa fie inlocuita cu un act normativ care sa tina cont de viziunea comuna a studentilor, elevilor, parintilor si a cadrelor didactice in materie de eficienta a sistemului educational, luand in considerare totodata prioritatile stabilite la nivelul Uniunii Europene.
09 decembrie 2010 6 Comentarii »
De mai bine de jumatate de an legea educatiei este discutata fara a se ajunge la o concluzie. Toti cei implicati au atras atentia asupra problemelor esentiale pe care le ridica aceasta lege insa, fara nici un rezultat. Majoritatea partidelor au criticat doar anumite aspecte ale legii dar, prevederi precum cele referitoare la autonomia universitatilor nu au fost suficient dezbatute.
Vreau sa va atrag atentia asupra faptului ca in aceasta lege, la Art. 113 (asa cum este specificat in ultima versiune a legii), este prevazut faptul ca Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului poate sa isi exercite controlul asupra actelor prin care invatamantul superior isi exercita autonomia universitara. Daca in acest moment, in Statele Membre din Uniunea Europeana, majoritatea guvernelor incearca sa sporeasca gradul de autonomie universitara din sistemul de educatie tocmai pentru ca un astfel de model a dat cele mai bune rezultate, in Romania aceasta lege nu face altceva decat sa ingradeasca si mai mult autonomia universitatilor.
In cadrul sistemului de invatamant superior din Franta, spre exemplu, se fac eforturi pentru cresterea responsabilizarii universitatilor, pentru o mai buna gestionare a resurselor financiare si logistice a acestora. Guvernul francez a introdus modificari, chiar in acest an, la legislatia in vigoare, pentru a putea creste gradul de autonomie al universitatilor atat la nivel financiar, cat si la nivelul stabilirii compozitiei personalului si al structurilor interne. Mai mult decat atat, acesta a recunoscut importanta unei autonomii crescute atat pentru rectori, inspectorii academici, directorii institutiilor de invatamant, cat si pentru profesorii care sunt cei mai in masura sa cunoasca indeaproape caracteristicile fiecarei arii educationale. Este vorba aici, in primul rand, de recunoasterea importantei pe care o are personalul din invatamant in identificarea problemelor cu care se confrunta institutia si rezolvarea acestora prin metode adaptate fiecarui caz. Marea Britanie merge chiar mai departe si in cazul procedurii de alegere si a stabilirii duratei de angajare a rectorului, ia in considerare doar prevederile care sunt stipulate in Charta Universitatii. Prin urmare, ramane la latitudinea universitatilor sa aleaga si sa fixeze durata mandatului unui rector.
Astfel de prevederi nu se regasesc, din pacate, sub nici o forma in actuala versiune a legii educatiei. Rectorul trebuie sa fie in continuare confirmat de catre Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, iar procedura de inlaturare a acestuia poate fi initiata de acelasi minister. Daca vorbim despre o confirmare a rectorului atunci nu putem vorbi despre echidistanta. In aceasta situatie Ministerul trebuie sa se implice in procesul de alegere si numire a rectorului si, astfel, nu putem sa ne asteptam la altceva decat la o noua politizare in acest domeniu. Mai exact, avem de a face cu o politizare legiferata prin intermediul acestei legi a educatiei.
Mergand mai in detaliu aici, este bine sa mentionam faptul ca universitatile din Romania nu beneficiaza de o adevarata autonomie financiara. Acestea nu au posibilitatea de a decide, pe deplin, asupra modului in care aleg sa isi utilizeze resursele ce rezulta din fondurile proprii si, cu atat mai putin, cele care provin din subventiile acordate de stat. Legea educatiei mentioneaza, spre exemplu, la articolul 124 faptul ca Guvernul poate sa infiinteze si sa finanteze programe de studii sau facultati cu acele programe care raspund unor cerinte de interes national. Am vazut deja faptul ca Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului nu are capacitatea de analiza suficienta pentru a putea aprecia cererea existenta pe piata de munca pentru un anumit program de studiu si cu atat mai putin cerintele de interes national. Criteriul interesului national poate fi utilizat cu foarte mare usurinta pentru a impiedica universitatile sa infiinteze sau sa desfiinteze facultati si programe de studii in functie de cerintele existente pe piata fortei de munca si la nivel international. Universitatile sunt cele mai in masura sa isi aleaga programele de studiu si sa puna bazele unor facultati care sa raspunda cerintelor din societate. Atata timp cat universitatile nu au autonomia financiara si organizatorica necesara pentru a putea aplica, spre exemplu, pentru finantare europeana intr-un anumit domeniu in vederea infiintari unui nou program de studiu, nu putem vorbi despre competitivitate in acest sector. Perpetuarea unui astfel de sistem de organizare a invatamantului superior are ca rezultat lipsa oricarei forme de competitie intre universitatile din Romania, unde Ministerul pare sa aplice acelasi tipar, la nesfarsit, fara a incerca macar sa adapteze sistemul de educatie la cerintele existente pe piata fortei de munca. Nu este respectat dreptul universitatilor de a-si stabili programele de studiu si facultatile iar autonomia organizationala si financiara este cu atat mai mult ingradita.
Este foarte adevarat ca autonomia universitara ramane o provocare pentru majoritatea Statelor Membre din Uniunea Europeana. Insa, asa cum am precizat anterior, guvernele din aceste State Membre incearca macar sa gaseasca solutii pentru imbunatatirea situatiei existente. In cazul tarii noastre, legea educatiei ridica mai multe obstacole in calea realizarii acestei autonomii, iar acesta nu reprezinta decat unul dintre aspectele problematice ale acestei legi.
24 noiembrie 2010 2 Comentarii »
Sunt extrem de ingrijorata de ceea ce se intampla in continuare cu Legea Educatiei. Cred ca orice europarlamentar care afla despre situatia generata de Curtea Constitutionala de la noi din tara se ingrozeste. In niciun stat membru al Uniunii Europene nu s-a intamplat vreodata asa ceva.
Astazi suntem martorii unei decizii prin care Curtea Constitutionala isi contrazice propria hotarare, data anterior pe aceeasi tema. Cine sa mai inteleaga ce se intampla in Romania? Ce sa mai intelegem despre ce este constitutional si neconstitutional la noi in tara atata timp cat nici magistratii nu inteleg?
Am decis sa adresez Curtii Constitutionale o solicitare prin care sa le cer magistratilor lamuriri cu privire la urmatoarele aspecte:
In data de 3 noiembrie judecatorii au dat o decizie care a ramas definitiva si obligatorie pentru Parlament si Guvern, prin care au aratat ca angajarea raspunderii Executivului pe Legea Educatiei este neconstitutionala si ca atare, au decis obligativitatea reluarii dezbaterii proiectului Legii Educatiei in Parlament.
Astfel, motiunea de cenzura depusa de Opozitie, ca reactie la angajarea raspunderii Guvernului (angajare neconstitutionala) nu isi mai avea rostul si deci niciun motiv pentru a mai fi discutata. Drept urmare, nu motiunea trebuia dezbatuta in Parlament ci Legea Educatiei, asa cum corect a decis initial Curtea Constitutionala.
In conditiile date, pentru a fi in acord cu propria decizie, din 3 noiembrie, CCR trebuia sa respinga automat cererea formulata de Primul Ministru.
Solicit distinsilor magistrati sa explice care este temeiul legal in baza caruia isi nesocotesc acum propria decizie din 3 noiembrie prin care hotarau reluarea dezbaterii legii in Parlament.
Mai jos, va prezint cele doua comunicate ale CCR.
3 noiembrie 2010
COMUNICAT DE PRESĂ
În şedinţa din ziua de 3 noiembrie 2010, Plenul Curţii Constituţionale, învestit în temeiul art.146 lit.e) din Constituţia României şi al art.34 din Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, s-a pronunţat asupra cererii de soluţionare a conflictului juridic de natură constituţională dintre Parlamentul României, organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării, pe de o parte, şi Guvern, ca autoritate publică a puterii executive, pe de altă parte, conflict declanşat prin oprirea din procedura legislativă de la Senat a proiectului Legii educaţiei naţionale şi angajarea răspunderii de către Guvern asupra acestui proiect de lege – cerere formulată de Preşedintele Senatului.
În urma deliberărilor, Plenul Curţii Constituţionale, cu majoritate de voturi, a constatat că angajarea răspunderii de către Guvern în faţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului, în temeiul art.114 alin.(1) din Constituţie, asupra proiectului Legii educaţiei naţionale este neconstituţională şi a declanşat un conflict juridic de natură constituţională între Guvern şi Parlament, întrucât proiectul de lege se află în proces de legiferare la Senat, în calitate de Cameră decizională.
Argumentaţia reţinută în motivarea soluţiei pronunţate de Plenul Curţii Constituţionale va fi prezentată în cuprinsul deciziei, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Decizia este definitivă şi general obligatorie şi se comunică Parlamentului României şi Guvernului.
24 noiembrie 2010
COMUNICAT DE PRESĂ
În şedinţa din ziua de 24 noiembrie 2010, Plenul Curţii Constituţionale, învestit în temeiul art.146 lit.e) din Constituţia României şi al art.34 din Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, s-a pronunţat asupra cererii formulate de Primul-Ministru, privind soluţionarea conflictului juridic de natură constituţională dintre Guvernul României, pe de o parte, şi Parlamentul României, alcătuit din Camera Deputaţilor şi Senat, pe de altă parte, conflict generat de refuzul Parlamentului de a dezbate moţiunea de cenzură depusă de opoziţia parlamentară.
În urma deliberărilor, Plenul Curţii Constituţionale, cu majoritate de voturi, a constatat că există un conflict juridic de natură constituţională între Guvern şi Parlament, generat de refuzul Parlamentului de a dezbate moţiunea de cenzură depusă de opoziţia parlamentară, dezbatere care, odată declanşată, ţinând seama de prevederile Constituţiei, nu poate fi oprită.
Argumentaţia reţinută în motivarea soluţiei pronunţate de Plenul Curţii Constituţionale va fi prezentată în cuprinsul deciziei, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Decizia este definitivă şi general obligatorie şi se comunică Parlamentului României şi Guvernului.
23 noiembrie 2010 4 Comentarii »
Este din ce in ce mai clar ca sistemul de invatamant nu reprezinta o prioritate pentru guvernarea Basescu – Boc – Udrea. In schimb, este o prioritate pentru UDMR, iar domnul Marko Bela are grija sa ne reaminteasca acest lucru. Legea Educatiei a devenit astazi un obiect al santajului politic cu care actuala putere isi asigura majoritatea si asa fragila.
Pentru presedintele UDMR reforma in sistemul de invatamant inseamna doar ceea ce este in interesul minoritatii maghiare, adica predarea istoriei si geografiei in limba materna. In schimb, ceea ce este in interesul tuturor cetatentilor romani pare prea putin important pentru ca UDMR sa accepte o dezbatere in Parlament a Legii Educatiei. In loc sa dea sansa acestui proiect sa fie imbunatatit si sa fie in avantajul tuturor copiilor din Romania, presedintele UDMR prefera asumarea unei legi proaste.
Sper ca aceasta lege sa fie dezbatuta pana la urma in Parlamentul Romaniei, asa cum este normal sa se intample, pentru ca ea trebuie sa asigure predictibilitate, stabilitate si eficienta. Acest act normativ trebuie sa tina cont nu de interesele unei minoritati ci de nevoile societatii romanesti, de viziunea comuna a parintilor si a cadrelor didactice în materie de eficienta a sistemului educational.
Daca domnul Marko Bela ar fi un bun cetatean roman ar fi de acord cu aceasta dezbatere…dar evident nu il putem banui de asa ceva.
29 septembrie 2010 3 Comentarii »
Ieri, in Comisia pentru Cultura si Educatie a fost discutat Raportul referitor la strategia europeana privind integrarea sociala si economica a romilor, raport prezentat de europarlamentarul ALDE, Hannu Takkula.
In cadrul dezbaterii s-a luat in discutie si proiectul pilot pe care eu, impreuna cu colegul meu finlandez, l-am propus PE, spre adoptare. Obiectivul acestei dezbateri a fost necesitatea unei astfel de strategii la nivel european. Din dezbatere a reiesit foarte clar ca reprezentatii Statelor Membre au abordari foarte diferite cu privire la problematica rromilor si disponibilitatea de a transfera responsabilitatea la nivel european. Spre exemplu, unul dintre europarlamentarii din Spania a cerut sa se faca distinctia intre comunitatea locala de “gitanos”, foarte bine integrata, si comunitatatea rroma, care provine din alte tari ale Uniunii Europene si care nu este dispusa sa respecte modul de viata al tarii in care se afla. De asemenea, colegul meu italian a amintit ca desi copiii rromi beneficiaza de locuri gratuite, in scoli, subventionate de catre guvernele nationale, ei aleg sa nu utilizeze aceste locuri . In acest context, colegul finlandez a precizat ca este dezamagit de politica Uniunii Europene, care desi promoveaza drepturile omului in toata lumea, esueaza tocmai in Europa. El s-a referit, in principal, la necesitatea alocarii unor fonduri corespunzatoare pentru integrarea copiilor rromi in sistemul de invatamant, ajutand astfel comunitatea sa constientizeze avantajele si oportunitatile pe care le aduc educarea si formarea copiilor, pe termen lung.
Sunt de acord cu punctul de vedere exprimat de colegii mei francezi, potrivit caruia trebuie sa recunoastem ca exista o problema in ceea ce priveste incluziunea sociala a comunitatii rrome, tocmai din cauza faptului ca pana in momentul de fata, integrarea rromilor a fost un esec. Astfel, proiectul pilot pe care l-am propus, si care promoveaza schimbul de bune practici intre Statele Membre, impreuna cu masurile care se vor lua la nivel european, cu siguranta vor contribui la solutionarea acestei probleme.
O strategie la nivel european este absolut necesara pentru ca politicile de incluziune sociala sa fie aplicate unitar. Alaturi de aceasta, insa, este nevoie ca Statele Membre sa inteleaga ca permisivitatea si toleranta fata de nerespectarea legii de catre comunitatea de rromi face imposibila aplicarea eficienta a unei strategii, oricat de buna ar fi aceasta.
Sa nu uitam ca toti suntem egali in fata legii si, ca atare, avem aceleasi drepturi si obligatii, pe care trebuie sa le respectam. Acest lucru este valabil si pentru cetatenii de etnie rroma.
17 septembrie 2010 4 Comentarii »
Impreuna cu colegul meu, Hannu Takkula, europarlamentar finlandez, am facut un prim pas pentru imbunatatirea calitatii sistemului de invatamant din Romania. Mai exact, am depus prin intermediul unui amendament la Bugetul Uniunii Europene pe anul 2011, un proiect pilot care presupune implementarea modelului finlandez de invatamant intr-o scoala privata din Romania. Colegii mei din grupul ALDE ne-au sustinut si au aprobat acest proiect in sedinta de grup.
De ce cred ca este atat de importanta acesta initiativa? Stim cu totii ca sistemul de invatamant romanesc nu raspunde nevoilor pietei de munca si implicit, nevoilor tinerilor.
Prin acest proiect, am putea implementa, in Romania, modelul finlandez de educatie (programa scolara si metodele de predare) la o scoala din Sectorul 6 al Capitalei si, astfel, vom putea incerca o alternativa la sistemul nostru de educatie. Modelul finlandez este recunoscut de organismele europene, ca fiind unul dintre cele mai bune sisteme de invatamant din Europa.
In faza initiala, profesorii finlandezi si administratorii vor lucra impreuna cu omologii lor români. Vor avea loc cursuri prin intermediul unui portal online, materialele de studiu vor fi traduse in ambele limbi, si, bineinteles, vor fi organizate vizite regulate de studiu. Profesorii vor putea participa la seminarii in vederea incurajarii schimbului de experienta si a bunelor practici.
Acest proiect-pilot are scopul de imbunatati performanta din domeniul educatiei. Ne dorim ca acest proiect, odata inclus in bugetul pentru anul 2011, sa fie doar prima etapa dintr-un program care va putea fi extins pe viitor in mai multe State Membre.
