Privind răspunsul Comisiei Europene referitor la regionalizarea României

“Regionalizarea nu ar trebui sa fie o prioritate pentru guvernul Romaniei! Comisia Europeana considera ca Executivul ar trebui sa isi concentreze toate eforturile pentru a accesa cat mai mulți bani europeni, având in vedere ca avem o rata de absorbție de doar 3,4%.

In luna iulie, am adresat o întrebare Comisiei Europene care s-a referit la intenția executivului roman de a reorganiza teritorial Romania. In schimb, in răspunsul primit astăzi,  Executivul European a găsit de cuviința sa atragă atenția inca o data, ca suntem codașii Europei in ceea ce privește absorbția fondurilor europene si prin urmare guvernul ar trebui sa isi concentreze eforturile, in primul rând, pe soluționarea acestei probleme.

Este clara disperarea oficialilor de la Bruxelles, care din păcate, nu găsesc in guvernul României un partener de discuție credibil si capabil sa implementeze masurile care se impun.

Asa cum am spus in repetate randuri, Comisia Europeana confirma si astăzi, ca nu a fost informata oficial cu privire la intenția președintelui Băsescu si a premierului Boc de a reorganiza teritorial Romania.

Mai mult, comisarul Oli Rehn precizeaza foarte clar ca statele membre trebuie sa informeaze Comisia Europeană cu privire la toate modificările care survin la nivelul unităților administrative, în măsura în care acestea ar putea afecta nomenclatorul european in domeniu (NUTS).”

Documentul oficial il gasiti aici: Raspunsul Comisiei Europene

Polonia este un model european de urmat din mai multe puncte de vedere. In primul rând, in ceea ce privește folosirea banilor europeni, aceasta tara a reușit sa contracteze aproape toți banii alocați de UE pentru aceasta perioada. Astăzi, ministrul polonez a fost prezent la un schimb de opinii in cadrul Comisiei pentru Dezvoltare Regionala a PE si a explicat care sunt cele 3 elemente care au condus la acest succes: o foarte buna capacitate administrativa, implementarea unor proiecte mari si impartirea eficienta a regiunilor. In plus, doamna ministru Bienkowska a susținut, cu modestie, ca orice stat membru poate atinge acest obiectiv, daca isi concentrează politicile pe rezultate concrete.
In al doilea rând, Polonia este un model de urmat deoarece oficialii acestui stat membru au pregătit din timp discuțiile cu Parlamentul European si Comisia Europeana, chiar înainte de a prelua Președinția UE. Va dau din nou exemplul ministrului pentru dezvoltare regionala, cu care am avut întâlniri inca din luna martie si am discutat despre ceea ce trebuie realizat in următoarele șase luni.
 Cred ca in acest moment dificil pentru Uniunea Europeana este foarte bine ca Polonia a preluat Președinția, tocmai pentru ca aceasta tara susține politicile care privesc dezvoltarea regionala si, mai ales, susține păstrarea aceluiași buget pentru următoarea perioada de programare.
 Însa, negocierile nu vor fi deloc ușoare in următoarele luni. In septembrie, Comisia Europeana va publica noul regulament referitor la politica de coeziune iar Polonia va trebui sa ajungă la o concluzie, împreuna cu celelalte state membre, referitoare la noul cadru legislativ. Sunt câteva puncte dificile care vor trebui abordate si unul dintre acestea se refera la crearea regiunilor de tranziție (pentru regiunile care au intre 75 si 90% din PIB). Sunt opinii pro si contra in rândul statelor membre, in ceea ce privește acest aspect însa, deși pentru Romania aceasta categorie nu se aplica deocamdată (pentru ca noi avem regiuni sărace), am susținut înființarea regiunilor intermediare tocmai pentru a le da posibilitatea acestora sa utilizeze cat mai mulți bani europeni, in speranța ca si Romania va putea intra in aceasta categorie, cat mai curând.
 Astăzi, ministrul dezvoltării regionale din Polonia a făcut o impresie foarte buna, in Parlamentul European, si a convins ca politica de coeziune este cea care poate contribui la creșterea economica a statelor membre. Spre deosebire de ministrul roman al dezvoltării regionale care a ignorat invitația Parlamentului European, din luna aprilie, si mai mult decât atât l-a trimis pe secretarul de stat, Răzvan Murgeanu, care a pus Romania într-o situație extrem de jenantă prin prestația lamentabila pe care a avut-o.

Ramona Manescu: “Am solicitat Comisiei Europene o analiza a impactului pe care l-ar avea amplasarea unui depozit de deseuri radioactive al Bulgariei, la doar 4km distanta de Dunare si de granita cu Romania.”

 Coordonatoarea liberalilor europeni in Comisia pentru Dezvoltare Regionala a Parlamentului European a instiintat Comisia Europeana cu privire la intentia Bulgariei de a amplasa depozitul national de deseuri radioactive in zona localitatii Kozlodui, in apropierea granitei cu Romania.

 “Conform documentelor oficiale, mai mult de 30 000 de oameni vor fi afectati in urma amplasarii acestui depozit in imediata vecinatate a celor 23 de localitati in care acestia traiesc. Nu putem accepta ca 350 de mii de tone de deseuri nucleare sa fie depozitate la Kozlodui pana in anul 2075 si sa puna in pericol viata romanilor care traiesc in aceasta zona. Daca guvernul Romaniei nu este in stare sa se opuna categoric acestui proiect criminal, cred ca Executivul European trebuie sa opreasca acest demers.

 Consider ca este vital ca fiecare stat membru sa elaboreze politici si programe prin care sa se asigure ca deseurile nucleare sunt gestionate si depozitate definitiv in conditii de siguranta, mai ales dupa ce am fost martorii dezastrului de la Fukushima. Initiativa autoritatilor bulgare incalca legislatia europeana in vigoare si din acest punct de vedere cred ca proiectul ar trebui interzis.”

 NOTA: Parlamentul European a adoptat in luna iunie o rezolutie referitoare la prelucrarea deseurilor radioactive si a combustibilului. In plus, acest aspect este reglementat si de Directiva 2009/71/Euratom a Consiliului din 25 iunie 2009 de institutire a unui cadru comunitar pentru securitatea nucleara

Dupa cum stim, CEDO este o instanta internationala de protectie a drepturilor fundamentale, cu 47 de state semnatare a Coventiei, avand in jurisdictie aproximativ 800 de milioane de oameni. In ciuda faptului ca parcursul procedural pe care trebuie sa il indeplineasca o cerere inainte de a fi prezentata in fata Curtii este lung si sinuos, aceasta institutie reuseste sa influenteze legislatia nationala a statelor si sa constituie un garant al drepturilor cetatenilor.

In ceea ce priveste situatia Romaniei, din 1993, de cand tara noastra s-a alaturat statelor care au semnat Conventia pentru apararea Drepturilor Omului si a Liberatilor fundamentale, si pana la sfarsitul anului 2010, Curtea a emis 791 de decizii la adresa tarii noastre. Majoritatea acestora se refera la incalcarea dreptului de proprietate (58), a dreptului la un process echitabil (30) si la neexecutarea hotararilor judecatoresti definitive si irevocabile (30).

Mai mult decat atat, la finalul anului 2010 inca existau aproape 12 mii de plangeri impotriva statului roman si de aceea, din pacate, tara noastra ocupa locul 3 in lume, dupa Rusia si Turcia, in ceea ce priveste nemultumirile adresate de romani Curtii Europene a Drepturilor Omului iar in Europa se afla pe primul loc, cu cel mai mare numar de plangeri inregistrate la CEDO.

Iata de ce am sustinut, in cadrul acestui Congres, importanta infiintarii unor institutii dupa modelul CEDO si in alte regiuni ale lumii, capabile sa actioneze ca un barometru al gradului de respectare a drepturilor omului.

Cred cu tarie ca aceasta institutie poate constitui un model, un punct de referinta pentru celelalte state ale lumii, care sa garanteze respectarea drepturilor omului si sa ii protejeze pe cetateni de abuzurile statului.

Veti gasi intreaga mea interventie accesand acest link: https://docs.google.com/leaf?id=1jLXwDb2VsJT4OWk5jQWAZE5hXvmJsT8F16h31jXNbse4DWjk751FvigwOimp&hl=en_US&authkey=CKr7wocP

De exemplu, pe ministrul culturii, Kelemen Hunor, pare ca nu il intereseaza deloc problemele artistilor sau situatia creatiilor acestora. Spun acest lucru pentru ca in cadrul Consiliului Uniunii Europene, a fost adoptat un set de concluzii si recomandari care vor contribui la cresterea mobilitatii artistilor si profesionistilor iar domnul Hunor, probabil, nici nu a auzit despre aceasta decizie extrem de importanta. Probabil ca a fost prea ocupat cu dechiderea, in mod ilegal, a reprezentantei Tinutului Secuiesc la Bruxelles.

Concret, statele membre ale Uniunii Europene au decis stabilirea, la nivel national, a unor sisteme de informare care sa ofere detalii tuturor artistilor interesati despre posibilitatea de a lucra, de a locui, de a urma cursuri de formare sau de a realiza co-productii pe teritoriul altui stat european.

Si in Parlamentul European am dezbatut statututul artistilor si problemele pe care le intampina creatorii cand incearca sa isi distribuie creatiile lor in alte State Membre. In acest sens, luna trecuta a fost votat, la Strasbourg, raportul referitor la “Eliberarea potentialului industriilor culturale si creative”.

Cred ca acest oameni talentati au fost prea mult timp ignorati si de aceea spun ca este obligtoriu ca tara noastra sa aplice recomandarile Consiliului cat mai curand posibil.

Mai mult decat atat, solicit guvernului sa faca publica informatia existenta referitoare la mobilitatea artistilor pentru ca cei interesati de oportunitatile din alte tari europeane sa poata beneficia din plin de ele.

Asadar, cercetarea are un rol central in cadrul politicilor europene actuale si drept urmare este inclusa intr-una dintre cele trei prioritati esentiale ale strategiei si anume realizarea unei cresteri inteligente prin dezvoltarea unei economii bazate pe cunoastere si inovare. Concret, UE 2020 urmareste ca prin intermediul investitiilor in activitati de cercetare si dezvoltare, sa elimine decalajul dintre Europa, pe de o parte, si Statele Unite ale Americii si Japonia, pe de alta parte.

Urmand acelasi obiectiv, inca din anul 2008, Consiliul Uniunii Europene a subliniat, intr-un document privind orientarile viitoare asupra spatiului european, faptul ca cercetarea, inovarea si educatia stau la baza competitivitatii si dezvoltarii durabile in Europa si trebuie sustinute pentru a avea o economie puternica bazata pe cunoastere.

Din pacate, in tara noastre nu sunt urmarite obiectivele mentionate anterior iar Legea Educatiei are un numar foarte mic de reglementari privind cercetarea stiintifica, cuprins in doar trei articole. Mai mult decat atat, legea pune in pericol viitorul cercetarii si calitatea procesului de educatie prin inlaturarea profesorilor universitari ajunsi la varsta de 65 de ani, chiar si a celor care asigura performanta in domeniul academic. Mai exact, actul prevede la Articolul 289 pensionarea tuturor cadrelor didactice si a personalului de cercetare la 65 de ani, o varsta care este impusa fara a lua in considerare activitatea academica a unui profesor, importanta ei in cadrul universitatii si in asigurarea unei recunoasteri internationale.
Citez din lege:
“Art. 289. — (1) Personalul didactic și de cercetare se pensionează la împlinirea vârstei de 65 de ani.
(2) În învățământul superior de stat, particular și confesional se interzice ocuparea oricărei funcții de conducere sau de administrare, la orice nivel al universității, după pensionare. Mandatele celor care dețin funcții de conducere sau de administrare, la orice nivel al universității, încetează de drept în cazul persoanelor care au împlinit vârsta de pensionare. Fac excepție de la aceste reglementări funcțiile de membru al
consiliului de administrație al universităților particulare.”
Stim cu totii ca toate centrele de cercetare se bazeaza pe recunoasterea profesionala de care un profesor de elita se bucura la nivel mondial si care joaca un rol foarte important in atragerea de granturi si investitii pentru institutia din care face parte. Ori, in situatia in care aceste cadre didactice sunt inlaturate o data cu intrarea in vigoare a reglementarilor mentionate, universitațile vor ramane fara profesorii de varf iar acestia vor fi tentati sa se orienteze catre alte institutii de peste hotare. De asemenea, numarul de inscrieri la doctorat va avea si el de suferit pentru ca majoritatea acestor profesori sunt indrumatori si atrag interesul din partea viitorilor doctoranzi cu diferite propuneri de cercetare.

In opinia mea, legea ar trebui macar sa ofere posibilitatea institutiilor de invatamant superior de a evalua, in functie de activitatea academica si stiintifica, necesitatea mentinerii unui profesor chiar si dupa implinirea varstei de pensionare. Astfel de masuri sunt aplicate in tari precum Franta, Anglia sau Germania si ar fi trebuit incluse si in legislatia din tara noastra. Ele aduc din nou in discutie principiul autonomiei universitare si gradul de libertate pe care il au aceste institutii din Romania in ceea ce priveste administrarea interna.

Din pacate, in acest moment, nu avem in Romania un cadru stabil pentru sistemul de invatamant si cercetare pe care sa il putem implementa in vederea unei adevarate relansari economice bazata pe principiile avansate la nivel european. Avem in schimb o lege care penalizeaza experienta profesionala si performanta dobandita de cadrele didactice si distruge educatia si cercetarea din Romania. De aceea, cred ca ea ar trebui sa fie inlocuita cu un act normativ care sa tina cont de viziunea comuna a studentilor, elevilor, parintilor si a cadrelor didactice in materie de eficienta a sistemului educational, luand in considerare totodata prioritatile stabilite la nivelul Uniunii Europene.

Este cunoscut faptul ca piata unica aduce foarte multe avantaje economiilor Statelor Membre. Din pacate, daca ma gandesc numai la declaratiile lui Jeffrey Franks, privind situatia economica a tarii noastre, este clar ca suntem departe de a  fi competitivi pentru a putea beneficia de toate avantajele pe care piata unica le ofera Statelor Membre.                

In conditiile in care in Romania inca se mai cauta solutii pentru iesirea din criza, prioritatile la nivel european au in vedere identificarea acelor masuri care sa duca la crearea de noi locuri de munca si la crestere economica. Printre masurile care au fost deja preconizate se numara modificarea Tratatului european in vederea includerii mecanismului de stabilizare financiara, consolidarea pietei interne si restructurarea domeniului fiscal. 

Potrivit comisarului european pentru fiscalitate si uniune vamala, audit si anti-frauda, in perioada urmatoare Comisia va lansa o serie de initiative pe urmatoarele domenii: taxa corporatista, reforma legii TVA, reducerea dublei taxari si libera circulatie a bunurilor dincolo de frontierele externe ale Uniunii. Concret, in ceea ce priveste companiile va exista un sistem fiscal armonizat iar reforma legii privind taxa pe valoare adaugata va permite simplificarea sistemului de TVA si va reduce costurile contribuabililor si ale administratiilor fiscale. Comisia a lansat o consultare pe aceasta tema in cadrul careia cei interesati pot sa aduca contributia lor, urmand ca pana la sfarsitul anului 2011 sa avem o strategie europeana in acest domeniu.

In Parlamentul European avem in dezbatere documente care vor avea o contributie semnificativa la succesul relansarii pietei unice. Un exemplu in acest sens il constitutie Strategia UE 2020 pentru crestere economica si crearea de locuri de munca recent adoptata in grupul ALDE. Documentul este foarte important si pentru Romania si tocmai de aceea, prin intermediul catorva amendamente, am atras atentia Statelor Membre asupra necesitatii reformelor structurale pentru a reduce cheltuielile publice, birocratia dar si pentru incurajarea antreprenoriatului, a inovarii si a IMM-urilor. Orice politici fiscale intreprinse in vederea redresarii economice trebuie sa fie, in mod obligatoriu, sustinute de politici sociale iar disciplina fiscala este indispensabila in vederea asigurarii cresterii economice.

Revenind la Romania, din pacate, indiferent cat de bune vor fi masurile care vor fi luate la nivel european, la cum arata situatia in tara noastra si judecand dupa experienta recenta, care ne-a aratat ca Guvernul Boc nu a fost capabil sa puna in practica la nivel national planul european de redresare economica, mi-e foarte greu sa cred ca va putea sa puna in aplicare aceste masuri pentru ca tara noastra sa ajunga la un nivel de competitivitate care sa ii permita sa beneficieze de avantajele pietei unice relansate.