09 noiembrie 2009 
2 Comentarii »
Despre ratificarea Tratatului de la Lisabona…
Ca liberal, imi doresc sa salut incheierea indelungatului proces de ratificare a Tratatului de la Lisabona, prin semnarea acestuia zilele trecute de catre presedintele Republicii Cehe Vaclav Klaus. Este greu de imaginat ca a fost nevoie de 8 ani pentru a se ajunge la un acord in ceea ce priveste reformele structurilor si metodelor necesare aducerii Europei mai aproape de cetatenii ei si responsabilizarii acesteia fata de provocarile unei lumi globalizate.
Suntem in plina campanie prezidentiala si nu pot sa nu remarc faptul ca, exceptand candidatul liberal Crin Antonescu, niciunul dintre ceilalti candidati pentru cea mai inalta functie in stat nu pare a fi preocupat de problemele reale ale Romaniei, de problemele pe care Romania le are in calitatea sa de Stat Membru al Uniunii Europene.
Acum, cand Tratatul de la Lisabona confera parlamentelor nationale competente sporite in procesul decizional la nivel european, candidatul Traian Basescu considera foarte importanta organizarea unui referendum prin care se urmareste, de fapt, decredibilizarea institutiei Parlamentului Romaniei. Din pacate, presedintele candidat Traian Basescu, omite sa explice romanilor in discursul sau pro referendum, faptul ca, in baza noului tratat, un Parlament unicameral ar fi mai putin eficient in perspectiva accesarii a cat mai multor fonduri. In realitate, experienta statelor membre cu state vechi in UE arata ca, in perspectiva redefinirii regiunilor europene de dupa 2013 impusa de Tratatul de la Lisabona, un Parlament bicameral, chiar cu numar redus de parlamentari este varianta cea mai eficienta pentru Romania in vederea accesarii a cat mai multor fonduri europene.
Este momentul ca, acum, mai mult ca oricand, in calitate de cetateni ai Romaniei, sa ne responsabilizam prin votul nostru din 22 noiembrie intr-o cat mai mare masura astfel incat sa nu ratam niciuna din oportunitatile pe care le avem acum, ca Stat Membru. Este momentul extrem de important in care trebuie sa negociem cu maxima responsabilitate acele posturi care revin Romaniei in noile structuri create de Tratatul de la Lisabona iar persoanele pe care le vom nominaliza sa fie, mai intai de toate, pro europeni si angajati pentru o viziune a unei Uniuni Europene mai unite si mai puternice decat a fost pana acum.
Poate vă faceți timp să ne explicați și de ce ar fi un parlament bicameral mai eficient în accesarea fondurilor europene.
Tratatul de la Lisabona consolideaza coeziunea economica, sociala si teritoriala in cadrul UE. Pentru prima data, este inclus in obiectivele UE principiul coeziunii teritoriale, atribuind un rol mai important regiunilor.Principiul subsidiaritatii, potrivit caruia UE actioneaza doar atunci cand rezultatele pot fi mai usor obtinute la nivel comunitar decat la nivel national se va aplica, acum, inclusiv la nivel local si regional. Experienta de pana acum a statelor membre in care unitatea administrativa este regiunea si care au Parlamentul bicameral, una dintre Camere ocupandu-se de probleme de ordin general, cum ar fi politica de aparare, de ordine si siguranta nationala, de politica externa iar cealalta de problemele economice, sociale, educationale demonstreaza ca o astfel de organizare este mult mai eficienta decat un parlament unicameral. In plus, asa cum spuneam, Tratatul de la Lisabona confera parlamentelor nationale puterea de a influenta deciziile inca din faza initiala a elaborarii unei propuneri, inainte ca aceasta sa fie analizata de Parlamentul European si de Consiliul de Ministri. Mai exact, institutiile UE vor trebui sa notifice parlamentele nationale privind toate propunerile legislative facute la nivel european iar parlamentele vor avea 8 saptamani ragaz pentru a comenta aceste propuneri inainte ca guvernele nationale sa inceapa sa le discute. In aceste conditii cred ca este evident de ce, cu atat mai mult acum, in contextul ratificarii Tratatului de la Lisabona, un parlament bicameral, chiar si cu un numar redus de parlamentari, ar fi mult mai eficient, conferind Romaniei o voce puternica in randul statelor membre care are realmente un cuvant de spus in procesul decizional european.