21 martie 2008  1 Comentariu »

Dor de acasa

Dor de acasa

Atunci cand te blochezi in trafic prin centrul Bucurestiului, bombani si pufnesti pe nas. Dar cand esti departe de aglomeratia de la Unirii, iti lipseste ca aerul Gradina Botanica, unde – la inceput de primavara Vlad si Dragos alearga si se bucura de primele semne ale ierbii.
Bruxellesul este un oras autentic european. Nu i se poate contesta eleganta si sobrietatea, ca unui salon de primire la nivel inalt. Dar nu are veselia si nici culorile Bucurestiului. Nu are patina cladirilor vechi, care se itesc din spatele blocurilor mostenite de la arhitectii comunisti. Nu iti ofera surpriza bisericutelor uitate tot in spatele blocurilor, care contrasteaza cu asfaltul ce inunda orasul cu mici gradini, cu pomi vechi, cu savoarea dulceturilor din casa bunicii.
La Bruxelles, bate inima Europei. Un puls organizat. Academic. La Bucuresti, inima iti bate altfel. Bucuriile au gustul marului copt pe plita, familia se bucura langa pomul de Craciun, iar cadourile baietilor pastreaza bucuriile sarbatorilor insirate pe covoarele din casa. Masinute uitate dupa usa sunt comori pierdute si regasite, iar legislatia europeana nu le poate incadra in nimic. Ele sunt prinse in dorul de acasa. E sentimentul acela cand mangai un copil botos si ciufulit, pe care il consolezi cu un baton de ciocolata, pentru ca a stricat un robot sau si-a pierdut mingea. Iar copiii nu sunt botosi si jucausi decat acasa. Nu stiu ce inseamna delegatie, deplasare, responsabilitati.
Ei vor sa-si tina jucariile in dormitor, iar mama sa le aduca suc si sa ii lase sa isi mute cazemata in casa, atunci cand afara este frig sau ploua.
Vlad si Dragos asteapta primavara. Acasa. Iar de la Bruxelles, dorul de pitici o aduce mai repede in ochii lor. Atunci cand ne intalnim la aeroport si decidem sa mergem in weekend in Gradina Botanica.